Sunt acei oameni care se droghează si sunt intr-o stare de euforie, insa dupa aceea revin la o stare foarte nasoala, sanatate din ce in ce mai afectata, creierul din ce in ce mai defect, ajung sa fure si să facă cele mai urate fapte. Insă există stare de euforie care nu are urmari distructive, ba chiar are urmări benefice si este si constientă. Nu este o iluzie.
Acea stare e dată de Dumnezeu. Dar pană a ajunge la acea stare ajungi să trăiesti o euforie (mai mică ce e drept) in fiecare zi. Lucrurile iti vor merge mai bine, iar acolo unde iti vor merge prost nu te vor mai afecta, sau te vor afecta mult mai putin decat inainte. Sufletul tău poate fi peste multe din necazurile, neajunsurile si dorintele din lumea de zi cu zi. Dumnezeu lucrează in sufletul omului si il modelează, asa cum ar trebui el sa fie, asa cum trebuie sa fie un suflet superior, o stare de spirit puternica, care iti permite sa simti viata pe care o trăiesti, să iti placă să iti faci plăcută viata pe care o trăiesti, să simti plăcerea de atrăi in fiecare zi. Să intelegi mersul vietii, mersul lucrurilor pe lumea asta. Sensul vietii tale si cum te poti bucura de viata pe acest pamant si in ceruri. De bucuria din ceruri este mai greu de vorbit pentru ca nu o vedem. Incercăm să ne imaginăm cam ce ar putea fi, cam cum ar fi, cam cum ne-am simti, oare e adevărată această idee cu raiul si iadul? Insă putem vedea bucuria de aici de pe pămant pe care o au multi oameni care traiesc in credinţă. Chiar călugării, maicile, credem că au o viată tristă si inchisă insă nu este adevărat. Au o viaţă plină de bucurii date de Cel de Sus, au o stare de bucurie si euforie; si nu numai ei. Chiar si cei care trăiesc in lume si il cauta pe Dumnezeu, incearca si reusesc sa fie crestini. Intr-adevar au o bucurie in ei, o bucurie clară, care nu vine din bere, alcool, sex, lux, pasiuni, bani, avere. Bucuria lor este adevărată si nu este o betie trecătoare. Ataţia si ataţia tineri care trăiesc in legătură cu Dumnezeu, nu sunt niste oameni tristi, care simt că se opresc de la orice distractie si isi sacrifică viata. Dimpotrivă, debordează de veselie, euforie si bună dispozitie. Sunt veseli, deschisi, fără să fie rosi de invidie, dusmănii sau patimi, bineinteles fiecare după măsura lui. Nu sunt tristi, deznădăjduiti, fără viaţă, dimpotrivă asa sunt cei care devin alcoolici, dependenti de droguri sau de diferite vicii, care se destrăbălează si ajung să se confrunte cu o mulţime de probleme prin care nu trebuiau să treacă, certuri, avorturi, scandaluri, dusmănii, etc.
Oare cine nu are necazuri in viată, oare cine nu are bucurii in viată. Toti vrem sa scăpăm de necaz cat mai repede, să trecem peste el cat mai repede,
iar bucuria sa tină cat mai mult. Iata ca atunci cand ai pe Dumnezeu in suflet bucuriile vietii tale tin mult mai mult. Iar necazurile le treci mult mai usor. Multi se gandesc la pocăintă cand văd randurile astea. Dar ce, mă pocăiesc acuma? Nu mai beau si eu o bere? Nu mai ies si eu cu o fată? Mă apuc de plans? NU. Nici intr-un caz nu. Lucrurile astea sunt foarte greu de făcut asa de capul omului. Sunt inspirate de Dumnezeu si susţinute de Dumnezeu. Tot ceea ce trebuie să facă oamenii este să-l caute pe Dumnezeu, puţin cate puţin. Cate zece minute pe zi. O rugăciune, o carte religioasă, o meditatie, o intoarcere a gandului către Dumnezeu. Zece miute, un sfert de ora, o oră fiecare cat este inspirat. Mers la biserică din cand in cand, Duminica dacă s-ar putea. Si cu timpul acele rugăciuni, sau lecturi, sau liturghii care ni se par lungi si plictisitoare vor deveni chiar plăcute. Chiar ne vom lua putere sufletească din ele.
Noi oamenii credem (si este normal cred sa fie asa, pană la un punct) cu tărie in ceea ce vedem. Vedem bani, vedem distractii, vedem bauturi, vedem pasiuni, plăcere trupească si zicem că atunci trăiesti cu adevărat, cand le-ai obtinut, măcar in parte. Dar mai este ceva ce vedem si in care credem: moartea. Nimeni nu este nemuritor, cel putin aici pe pămant. Si atunci daca vedem ca totusi se moare, la un moment dat, pentru unii mai repede pentru altii mai tarziu, dar se moare. Si nici un destept de om de stiintă nu poate explica cum si de ce. Deci nu chiar tot ce credem noi despre lumea asta, tot ce ne dictează ratiunea, este asa cum stim noi si asa cum credem noi.
Atunci, poate există Dumnezeu cu adevărat. Atunci hai totusi să căutăm niste dovezi. Să stiu si eu pe ce lume trăiesc. |
BluePink 